Expune

Am uitat sa privesc viata in ansamblu…

Da la prima gura de aer trasa cu pofta…am invatat sa atingem, gustam, strivim, spargem…orice pentru a il putea analiza. Uitam insa ca…daca intrem prea mult in detalii…incetul cu incetul pierdem esenta…Si?! Care este esenta? E greu sa te detasezi astfel incat sa privesti de sus…de foarte de sus…insa nu imposibil. In fata unui pisaj panoramic…suntem mai linistiti…suntem mai liberi…putem sa privim linistiti…pentru ca vedem imaginea de ansamblu..ne recunoastem adevarata dimensiune…insignifianta…si perisabila…insa in fata unei usi de lift (din interior catre exterior) privim cirscumspect, acut si tehnic…

Fiecare petala luata separat…nu reprezinta nimic important…insa cand se compun …se naste asta:

..si atunci …inclini sa-mi dai putina dreptate…

Esenta este intregul….dar noi…ne irosim in detalii..

…ce te privesc din peretii unei catedrale…care daca ar vorbi ne-ar spune o poveste lunga …cu cuvinte lungi si grele incremenite in piatra.

Un drum calcat in picioare de istorie …un chei batut de ploaia secolelor…..si secerat de destinele a mii si mii de anonimi care vorbeau franceza.

Te simti prea mic… …si totusi parte a unui plan …in care sute si sute de maini au asezat, daramat, slefuit, cizelat, reparat, contemplat …trait…si murit.
E greu sa intelegi ceva acum….dupa atata si atata timp in care nu trebuia sa intelegi…
E mult prea greu sa iesi din banalul vietii cotidiene…si sa privesti….la tine.

Micul Arc de Friumf…Triumf a ce? Asupra cui…? Mii si mii de morti….care nu se mai pot exprima…triumful unei idei asupra alteia….in fond nu suntem decat atat…purtatori de idei…mesaje..uneori adevarate sentimente…si de aminitiri … … … … …da …amintiri.

Si totusi…tot aici sunt…in marele plan amprentat de generatii si generatii…de plamani. Odata au privit in acelasi mod…cu toate ca nu avea 12.1 Mega Pixeli….dar …nu stiu de ce, simt ca nu prea s-a schimbat continutul textilei ….ci doar ambalajul.

Traim intr-o istorie perpetua…se schimba armele, modul de a ucide, stim mai multe…insa suntem la fel …ne stapaneste frica, ura, deznadejdea…bucuria, speranta…iubirea…si am uitat ce sa facem cu ele…. Am invatat sa vietuim cu zeci de aparate, proteze, masini, hobbiuri insa am uitat…poate cel mai important lucru…. … …sa traim si … sa visam … si complet sa iubim.

Suntem mai goi pe interior decat am fost vreodata….am ridicat instinctul la rang de obisnuit…si am devenit niste masinarii sinistre….si predictibile..(macar acum se pot aplica planurile de marketing din intreaga lume usor si eficient…trebuie numai sa se gaseasca instinctul potrivit..)
Vestita strada… …cu arcul ei…si un Fast-Food…

Dar totusi parca mai este ceva…ceva indefinibil…pe care nu il pot include intr-o expunere critica…
Prea multe luminite…mult prea multe…
Biserica muzeu vine sa imi mai argumenteze o idee….am redirectionat scopul dinstre interior

-propasirea spirituala- catre exterior…muzeul masinariilor…

Cred ca asta facem cu tot ce intalnim in cale…il etichetam…il eficientizam…il predictibilizam…cu toate ca pierdem esenta…macar avem forma.
Avionul in biserica e concludent…e esenta epocii noastre…a “civilizatiei” noastre.

Si totusi…parca nu sunt asa strain …insa foarte mic …nespus de neinsemnat …si foarte departe …dar tot aici…
Macar ideile mai traiesc…si altundeva decat pe metalul incarcat de vopsea al secolelor trecute.

In primul rand vreau sa va urez bun venit in mediul construit la adresa www.expune.ro … Exista o parere destul de raspindita:  ‘un autor traieste prin opera sa’ , acelas lucru l-am cautat si eu sa traiesc prin inscrisurile scrijilite firav pe tubul unui monitor. Un lucru, o ideie, o ruga, un cant….toate se contureaza pentru a schimba ceva, pentru acea emotie insemnata pe scara umanitatii. Cred ca este important ca o traire ce schimba fiinta sa poata fi inteleasa si acest lucru se poate atinge numai prin intelegerea intregului uman, prin adunarea partilor componente a intregului, prin exprimare…